CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita). – Bg. kalofer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALOMFÍR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calomfír (calomfíri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr. – Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calomfír s. m., pl. calomfíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALOMFÍR ~i m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink