CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALOMNIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALOMNIATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Fr. calomniateur (lat. lit. calumniator).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALOMNIATÓR adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CALOMNIATÓR adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calomniatór s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calomniatór, -oáre s. Care calomniază, bîrfitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALOMNIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALOMNIATÓR2 ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink