Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALOMNIÉRE s. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (O ~ ordinară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calomniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa; a defăima, a bârfi, a cleveti, a huli, a ponegri. [Pr.: -ni-a] – Din fr. calomnier, lat. calumniari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CALOMNIÁ ~éz tranz. A ataca cu calomnii; a vorbi de rău; a defăima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [Sil. -ni-a] /<fr. calomnier, lat. calumniari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALOMNIÁ vb. I. tr. A spune calomnii (la adresa cuiva), a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calomnier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALOMNIÁ vb. tr. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi. (< fr. calomnier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALOMNIÁ, calomniez, vb. I. Tranz. A vorbi pe cineva de rău, cu intenția de a-i atinge onoarea sau reputația. [Pr.: -ni-a] – Fr. calomnier (lat. lit. calumniari).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALOMNÍA vb. a (se) bârfi, a (se) blama, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calomniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. calomniéz, 3 sg. și pl. calomniáză, 1 pl. calomniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calomniéze; ger. calomniínd (sil. -ni-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calomniéz v. tr. (fr. calomnier, d. lat. calumniari). Spun calomniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink