CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, calvinist. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului; calvinist. – Din n. pr. Calvin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALVÍN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALVÍN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALVÍN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALVÍN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calvín (calvínă), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calvín adj. m., s. m., pl. calvíni; f. sg. calvínă, pl. calvíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALVÍN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALVÍN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALVIN [calvẽ], Jean (1509-1564), reformator religios și scriitor francez. Autor al operei teologice „Instituția religiei creștine”, devenită baza cultului creștin reformat, numit ulterior calvinism. Fondator și conducător al republicii teocratice din Geneva (1541), după al cărei model s-au constituit numeroase alte biserici reformate. Prozator preclasic, renumit pentru rigoarea stilului său („Catehism”, „Tratat asupra eternei predestinări”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink