CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMARÁD, -Ă s.m. și f. Tovarăș de arme, de clasă; coleg. [< fr. camarade, cf. sp. camarada – cei care dorm într-o cameră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMARÁD, -Ă s. m. tovarăș de arme, de clasă, de studii. (< fr. camarade, sp. camarada)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Prieten, coleg. – Fr. camarade.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAMARÁD s. tovarăș, (reg., mai ales în Ban. și Transilv.) ortac, (prin Transilv. și Ban.) tărșag, (înv.) cardaș, tovărășie. (~zi de arme, de drum.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAMARÁD s. v. coleg.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
camarád (camarázi), s. m. – Tovarăș, prieten. Fr. camarade. – Der. camaraderesc, adj.; camaraderește, adv.; camaraderie, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
camarád s. m., pl. camarázi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
camarád m. (fr. camarade, d. sp. camarada, coleg, d. cámara, cameră). Coleg, tovarăș (maĭ ales în armată). V. singhel.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAMARÁD ~dă (~zi, ~de) m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii. /<fr. camarade
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink