CAMBRÚRĂ, cambruri, s. f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMBRÚRĂ s.f. (Franțuzism) Arcuitură, îndoitură. ♦ Curbura unei piese de lemn sau a cintrului unei bolți. ♦ Curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. [< fr. cambrure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMBRÚRĂ s. f. arcuitură. ◊ curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolți. ◊ curbura dintre călcâi și tars; bolta piciorului. (< fr. cambrure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cambrúră s. f., g.-d. art. cambrúrii; pl. cambrúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAMBRÚRĂ ~i f. Loc unde un obiect este cambrat. /<fr. cambrure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink