CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAMPADÚRĂ s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case țărănești arhaice.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
campadúră (campadúri), s. f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puțin, și chiar incert.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
campadúră s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink