CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMPAMÉNT s.n. Staționare într-un loc (plat), în corturi, a unei unități militare sau (p. ext.) a unor turiști, vânători etc. ♦ Loc unde s-a instalat o unitate militară în corturi. ♦ Materiale folosite pentru o asemenea operație militară. [< fr. campement].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMPAMÉNT s. n. instalație temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc. (< fr. campement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – După fr. campement.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAMPAMÉNT s. (MIL.) lagăr, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
campamént s. n., pl. campaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
campamént n., pl. e (fr. campement, it. campamento). Acțiunea de a campa. Locu campăriĭ, tabără, lagăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAMPAMÉNT ~e n. 1) Popas al unor grupe de oameni (turiști, vânători, sportivi etc.). 2) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; cantonament; bivuac; tabără; lagăr. 3) Inventar folosit pentru o asemenea staționare. /<fr. campement
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink