CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAMPANÚLĂ ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoțel. /<fr. campanule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAMPANÚLE s. pl. v. clopoței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink