CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. Canalizație electrică. 2. Canalizare. – Din fr. canalisation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANALIZÁȚIE s.f. 1. Canalizare. 2. Instalație aeriană, subterană etc. care servește la transportul sau la distribuția energiei electrice prin conducte. [Gen. -iei, var. canalizațiune s.f. / cf. fr. canalisation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANALIZÁȚIE s. f. 1. ansamblu de construcții și instalații destinat colectării, transportului și evacuării apelor uzate. 2. ansamblu de lucrări care permit curgerea unui curs de apă cu debit mic dintr-un canal. 3. instalație care servește la transportul sau distribuția energiei electrice, prin conducte. (< fr. canalisation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANALIZÁȚIE, canalizații, s. f. 1. Instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică. 2. (Rar) Canalizare. – Fr. canalisation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANALIZÁȚIE s. v. canalizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
canalizáție s. f. (sil. -ți-e), art. canalizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. canalizáției; pl. canalizáții, art. canalizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CANALIZÁȚIE ~i f. 1) Sistem de canale și conducte folosit la colectarea, epurarea și evacuarea apelor reziduale sau a apei de ploaie din perimetrul unei localități. 2) Instalație care servește la transportul și distribuirea energiei electrice prin canale. [Art. canalizația; G.-D. canalizației; Sil. -ți-e] /<fr. canalisation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
canalizațiúne f. Acțiunea de a canaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink