CANCIÓG s. n. v. cancioc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANCIÓG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș´o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink