CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Din sl. kanŭdilo sau ngr. kandíla, (2) din fr. candela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁNDELĂ s.f. Unitate internațională pentru măsurarea intensității fluxului luminos, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui centimetru pătrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÁNDELĂ s.f. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CÁNDELĂ, candele, s. f. 1. Lampă primitivă cu ulei, care se pune la icoane sau la morminte. 2. Unitate de măsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. 3. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului. – Slav (v. sl. kanŭdilo).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÁNDELĂ s. (BIS.) (înv.) prisnă. (La icoană ardea o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cándelă (cándele), s. f. – 1. Lampă mică cu ulei. – 2 (Arg.) Atenție, păzea! – Var. (înv.) candilă. – Mr. căndilă, megl. căndil’. Ngr. ϰάνδηλα sau ϰάντηλι, posibil prin intermediul sl. kanudilo (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Meyer 123); cf. tc. kandil, alb. kandilje, bg., sb. kandilo. Cf. candelabru, policandru. Din rom. provine săs. kandelĕ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cándelă s. f., g.-d. art. cándelei; pl. cándele; (unitate de măsură) simb. cd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cándelă f., pl. e (vsl. kanŭdilo, sîrb. kándilo, d. ngr. kandíli și -íla [scris -ntil-], candelă, d. lat. candéla, lumînare: rus. kandilo, turc. kandil. V. candid). Lampă mică cu undelemn [!] care se aprinde pe la icoane și morminte. V. veĭeză.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÁNDELĂ ~e f. 1) Lampă mică cu ulei care se aprinde la icoane sau la morminte. 2) Unitate de măsură pentru intensitatea fluxului de lumină. 3) Stâlp de lemn menit să susțină bolta unui tunel până la turnarea betonului. /<sl. kanudilo, ngr. kandila
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANDELA-CÉRULUI s. v. steaua polară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CANDELĂ2 (‹ fr.) s. f. Unitate de măsură pentru intensitatea luminoasă (simbol: cd), egală cu intensitatea luminoasă emisă pe o anumită direcție, la temperatura de solificare a platinei și la presiunea atmosferică normală, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m2, perpendiculară pe direcția respectivă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CANDELA CERULUI, numele popular al Stelei Polare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink