CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANDOÁRE f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. [G.-D. candorii] /<fr. candeur, lat. candor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANDOÁRE s. 1. v. inocență. 2. v. ingenuitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Candoare ≠ vinovăție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
candoáre s. f. (sil. -doa-), g.-d. art. candórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink