Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
canélă f., pl. e (ngr. kanélla, d. it. cannella, dim. d. lat. canna, trestie; fr. cannelle. V. canon, canulă, canal, canonadă). Dun. de jos. Cep găurit care se închide și se deschide după voĭe oprind orĭ dînd drumu lichiduluĭ. – Și caná (sud)și caneá (sud, est). V. slăvină și robinet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink