CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CANÍCULĂ s. (MET.) arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne [!], cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa [!] răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANÍCULĂ ~e f. 1) Perioadă ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie și până la 23 august, caracterizată prin temperaturi înalte. 2) Căldură mare și dogoritoare specifică zilelor de vară; arșiță. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANICULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink