CANIÓN, canioane, s. n. Vale adâncă și foarte strâmtă, cu pereți abrupți și cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [Pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereți verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANIÓN s. n. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
canión s. n. (sil. -nion), pl. canioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CANIÓN ~oáne n. Vale adâncă și strâmtă, cu versanți abrupți (pe fundul căreia curge un râu). [Sil. -ni-on] /<fr. cañon; germ. Cañon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANION (‹ fr., sp.) s. n. Vale simetrică adîncă și îngustă, de natură erozivă, cu versanți abrupți și cu fundul îngust, de obicei ocupat în întregime de albia minoră (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formează în special în podișuri cu structuri orizontale, în roci dure și cu climat arid. ♦ C. submarin = vale submarină adîncă și îngustă care începe pe platforma continentală și secționează abruptul continental în dreptul gurii de vărsare a unui fluviu (deltă sau estuar). Au fost descoperite în fața deltelor fl. Indus, Gange, Lena, Yukon și a estuarelor Hudson, Zair și Sf. Laurențiu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink