CANÍȘ s. m. Specie de câini cu părul creț. – Din fr. caniche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANÍȘ m. 1) Rasă de câini cu părul creț, folosită mai ales la vânătoarea pe baltă. 2) Câine din această rasă. /<fr. caniche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CANÍȘ s.m. Specie de câini cu părul creț. V. pudel. [< fr. caniche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANÍȘ s. m. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos. (< fr. caniche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
caníș s. m., pl. caníși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CANICHE (cuv. fr.) [caniș] subst. Rasă de cîini de origine africană cu blana buclată sau franjurată formînd suvițe răsucite (șnur), de culoare neagră, albă, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atîrnă peste obraji. Există trei varietăți, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) și c. pitic (maximum 35 cm).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink