CANONICÁT s. n. Demnitate de canonic1. – Din fr. canonicat, germ. Kanonikat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANONICÁT s.n. Demnitatea de canonic. [Cf. fr. canonicat, germ. Kanonikat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANONICÁT s. n. demnitatea de canonic. (<fr. canonicat, germ. Kanonikat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
canonicát s. n., pl. canonicáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
canonicát n., pl. e (lat. canonicatus). Altă dată, beneficiu unuĭ canonic. Azĭ, demnitatea saŭ oficiu de canonic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink