CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – Din fr. canonicité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANONICITÁTE s.f. Însușirea de a fi canonic, în conformitate cu canoanele. [< fr. canonicité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANONICITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este canonic. (<fr. canonicité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANONICITÁTE s. f. Însușirea de a fi canonic2. – După fr. canonicité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
canonicitáte s. f., g.-d. art. canonicității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
canonicitáte f. (d. canonic). Calitatea unuĭ lucru canonic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink