CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor și orchestră. ◊ (În compusul) Cantată-oratoriu = compoziție vocal-instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANTÁTĂ s.f. Compoziție solemnă ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră, având la bază un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANTÁTĂ s. f. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul. (< it. cantata, fr. cantate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANTÁTĂ, cantate, s. f. Compoziție solemnă, ocazională, pentru voci, solo, cor și orchestră. – It. cantata.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cantátă s. f., pl. cantáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cantátă f., pl. e (it. cantata). Muz. Mică poemă făcută ca să fie cîntată. Melodia după care se cîntă această poemă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANTÁTĂ ~e f. Piesă muzicală de mari proporții, cu caracter solemn sau liric, executată de cor, soliști și orchestră. /<it. cantata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink