CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cântec popular italian; p. ext. cântec scurt. 2. Poezie lirică italiană, formată din versuri scurte. – Din it. canzonetta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CANȚONÉTĂ s.f. 1. Poezie lirică italienească, formată din versuri scurte. 2. Mic cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 3. (Muz.) Piesă instrumentală polifonică din epoca Renașterii, asemănătoare cântecului popular. [< it. canzonetta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CANȚONÉTĂ s. f. 1. mic cântec popular italian, de origine napolitană; (p. ext.) cântec scurt. 2. poezie lirică italiană din versuri scurte. (< it. canzonetta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CANȚONÉTĂ, canțonete, s. f. 1. Mic cântec popular italian; p. ext. cântec scurt. 2. (Rar) Poezie simplă, ușoară. – It. canzonetta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
canțonétă s. f., pl. canțonéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CANȚONÉTĂ ~e f. 1) Cântec popular italian. 2) Poezie lirică italiană formată din versuri scurte. 3) Cântec scurt. /<it. canzonetta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink