CAPÁN, capanuri s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÁN, capanuri s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Tc. kapan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capán (-ne), s. n. – Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau cămara imperială. – Tc. kapan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan. – Der. capanlîu, s. m. (înv., negustor turc angrosist, care cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendența armatei; se bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capangă), s. f. (laț, cursă, plasă), din tc. kapanca.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
capán s. n., pl. capánuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capán n., pl. e (turc. kapan, clapă, prinzătoare, d. kapmak, a apuca; bg. kapan. V. capac, capange, capcană). Vechĭ. Mare magazie de proviziunĭ (grăsime, unt, brînză, mĭere și maĭ ales grîŭ) p. armata turcească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink