CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Din căpău (= copoi) + suf. -că.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capáucă s. f. (sil. -pau-), g.-d. art. capáucei; pl. capáuce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink