CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPELATÚRĂ s. f. 1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele. 2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg. (după fr. capelage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPELATÚRĂ s. v. capelare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capelatúră s. f., pl. capelatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink