CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Din germ. Kapellmeister.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPELMÁISTRU s. m. 1. prim interpret (violonist) al unei orchestre. 2. dirijor al unei orchestre mici, al unei fanfare. (< germ. Kapellmeister)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPÉLMAISTRU, capelmaiștri, s. m. (Înv.) Dirijor al unei orchestre mici; șef de fanfară militară. [Acc. și: capelmáistru] – Germ. Kapellmeister.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capelmáistru s. m. → maistru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capel-máĭstru m. (germ. kapellmeister, maestru de capelă [muzică], fr. maître de chapelle. Barb. Șef de muzică (de orhestră [!] saŭ de fanfară).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPELMÁISTRU ~ștri m. 1) Dirijor al unei orchestre mici. 2) Dirijor al unei fanfare militare. /<germ. Kapellmeister
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink