CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁLĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁLĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut) oraș în care își au reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Fr. [ville] capitale.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPITÁLĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliță. (~ unei țări.) 2. reședință. (~ de județ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPITÁLĂ s. v. majusculă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capitálă s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din fr. capital.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITÁL1 ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanță; fundamental; esențial. ◊ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPITÁLĂ ~e f. Oraș principal, unde își au reședința organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁL2, -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPITÁL adj. 1. v. esențial. 2. v. majuscul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capitál adj. m., pl. capitáli; f. sg. capitálă, pl. capitále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă [!] care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink