CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITÁȚIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orânduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. – Fr. capitation (lat. lit. capitatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
capitáție s. f. (sil. -ți-e), art. capitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPITÁȚIE ~i f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitația; G.-D. capitației; Sil. -ți-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
capitațiúne f. (lat. capitátio. -ónis, d. caput, cap). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink