CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul [!], la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink