CAPITULÁRII s. n. pl. Acte legislative emanate de la regi, divizate în capitole. – Din fr. capitulaires.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPITULÁRII s.f.pl. (Ist.) Acte legislative emanate de la regi și divizate în capitole. [< fr. capitulaires, cf. lat. capitulum – capitol].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPITULÁRII s. f. pl. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole. (< fr. capitulaires)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
capitulárii (acte regale divizate în capitole) s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAPITULÁR, -Ă adj. referitor la capitul1, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
capitulár adj. m., pl. capitulári; f. sg. capituláră, pl. capituláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capitulár, -ă adj. (mlat. capitularis). Relativ la capitul [!], la corpu canonicilor catolicĭ: adunare capitulară. Legĭ capitulare, făcute de regiĭ Franciiĭ în evu mediŭ și împărțite în capitule.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink