CAPTALÁN, captalani, s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites officinalis); p. restr. frunzele acestei plante, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălán s. m.] – Din magh. káptalan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPTALÁN, captalani, s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites oficinalis); (prin restricție) frunzele acestei plante, întrebuințate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălán s. m.] – Comp. magh. káptalan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPTALÁN s. (BOT.) 1. (Petasites officinalis sau hybridus) (reg.) brusture, cucuruz, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; 2. captalan-negru (Verbascum nigrum) = (reg.) somnoroasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CAPTALÁN s. v. brusture, captar, lipan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
captalán (captaláni), s. m. – s. m. 1. Plantă erbacee (Tussilago petasites). – 2. Capac de stup. Mag. kaptalan; concurează cu dubletul captar, s. n. (capac de stup), din bg. kaptár (DAR; cf. Skok 73).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
captalán s. m., pl. captaláni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
captalán m. (ung. káptalan, capitel, d. lat. capitulum, capitul [!]). Est. O buruĭană mirositoare din familia compuselor cu frunze marĭ și late (care se întrebuințează la acoperit stupiĭ), cu rădăcinĭ lungĭ și groase și cu florĭ purpuriĭ (petasites officinalis). Florile eĭ îs sudorifice și emenagogice, ĭar rădăcina eĭ e vermifugă, sudorifică și astringentă. Poporu crede că te ferește de cĭumă, și de aceĭa se numește și rădăcina cĭumeĭ. Se numește și brustur dulce. – Și căptălan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CĂPTĂLÁN s. m. v. captalan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPTALÁN ~i m. Plantă erbacee cu frunze mari, late, și cu flori purpurii, folosită în medicină. /<ung. káptalan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂPTĂLÁN s. m. v. captalan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
căptălán1, căptăláni, s.m. (pop.) 1. plantă ebacee mirositoare, cu frunze mari și late și cu flori purpurii; brustur. 2. om cu capul mare, căpățânos, capsoman.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
căptălán2, căptăláne, s.n. (pop.) 1. acoperământ de scoarță de brad pentru stupii cu albine; căptar, foltău. 2. căpătâiul sau scaunul urzitoarei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
căptălán, V. captalan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPTALAN (‹ magh. ) s. m. Plantă erbacee medicinală din familia compozitelor, înaltă de 15-40 cm, cu frunze mari, late și flori purpurii (Petasites hybridus). D****l extras din frunze se întrebuințează pentru proprietățile lui sudorifice și diuretice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink