CAPTÁȚIE, captații, s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul obținerii, printr-un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. – Din fr. captation, lat. captatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPTÁȚIE s.f. (Rar) Captare. ♦ Uneltire făcută cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. [Gen. -iei, var. captațiune s.f. / cf. fr. captation, lat. captatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPTÁȚIE s. f. 1. captare. 2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. (< fr. captation, lat. captatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPTÁȚIE s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul de a obține, printr-un act juridic, anumite foloase în dauna cuiva. – Fr. captation (lat. lit. captatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPTÁȚIE s. v. captare, înregistrare, prindere, receptare, recepționare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
captáție s. f. (sil. -ți-e), art. captáția (sil. -ți-a), g.-d. art. captáției; pl. captáții, art. captáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
captațiúne f. (lat. captátio, -ónis). Acțiunea de a capta. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPTAȚIE (‹ capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesivă exclusivă și agresivă față de obiecte sau persoane agreate. Se manifestă la copii mici, în atitudinile m*****r posesive și hiperprotectoare, în cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Încercare de a cîștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare, fie în favoarea proprie, fie în beneficiul altor persoane.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink