Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPTÚRĂ s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CAPTURÁ ~éz tranz. 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPTÚRĂ ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAPTURÁ vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
capturá vb., ind. prez. 1 sg. capturéz, 3 sg. și pl. captureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink