CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă (cu țeava ghintuită) mai scurtă și mai ușoară decât pușca obișnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea ușoară a cablului. – Din fr. carabine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARABÍNĂ, carabine, s. f. 1. Pușcă cu țeava ghintuită, scurtă. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanț sau a unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte. – Fr. carabine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARABÍNĂ s. (prin Transilv. și Maram.) ștuț. (A vânat cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carabínă f., pl. e (fr. carabine, it. carabina, ngr. karabina și aravis, vgr. Arabis, Arabă). Pușcă scurtă de cavalerie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARABÍNĂ ~e f. 1) Pușcă ușoară cu țeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink