CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul. – Din rus. korobocika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul. – Ucr., rus korobotka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carabúșcă s. f., g.-d. art. carabúștii; pl. carabúști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carabúșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. karabúška, dim. d. koróbka, coropcă, cutie mare). Buc. Cutie de coajă de mesteacăn.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink