CARACÚDĂ, caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARACÚDĂ, caracude, s. f. 1. Caras. 2. Nume generic dat peștilor mici. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Bg. karakuda.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARACÚDĂ s. (IHT.) 1. v. albitură. 2. (Carassius carassius) caras, (reg.) obleț, sorean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caracúdă (caracúde), s. f. – 1. Pește de baltă (Carassius vulgaris). – 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. – 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caracúdă s. f., g.-d. art. caracúdei; pl. caracúde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARACÚDĂ ~e f. 1) Pește dulcicol din familia crapilor, de culoare gălbuie-aurie, având corp plat și cap mic; caras. 2) Nume dat oricărui pește mărunt. 3) fig. Persoană fără valoare. /<bulg. karakuda
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARACUDĂ (‹ bg.) s. f. Pește teleostean, ciprinid, prezent în toate apele stătătoare și reg. mocirloase ale rîurilor Europei și Asiei de Nord, de 15-20 cm și 80-100 g, cu corpul oval, comprimat lateral, solzi bruni-verzi, arămii și galbeni-portocalii pe burtă (Carassius carassius).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink