CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din tc. karagöz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Tc. karagöz.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAGHIÓS adj. 1. v. buf. 2. ridicol, (Maram.) ciuf, (fam. și ir.) nostim. (E cam ~ îmbrăcat.) 3. v. comic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caraghiós (caraghióși), s. m. – 1. Bufon, actor de farse. – 2. Personaj ridicol. – Var. caraghioz. – Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 219); cf. ngr. ϰαραγϰιόζης, bg. karagioz. – Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu); caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din tc. karagözlük.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
caraghiós adj. m. (sil. -ghios), pl. caraghióși; f. sg. caraghioásă, pl. caraghioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARAGHIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care provoacă râsul; ridicol. /<turc. karagöz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
caraghĭóz m., pl. jĭ (turc. karagöz, bufon, măscăricĭ, d. kara, negru, și göz, ochĭ; bg. karagĭos). Bufon în vechile farse. Glumeț poznaș: acest om e un mare caraghĭoz. Adj. Ridicul: eștĭ caraghĭoz cu asemenea ideĭ, o casă caraghĭoază. Adv. În mod caraghĭoz. – Și -ghĭos, pl. șĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink