CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARAMBÓL s.n. 1. Bilă roșie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARAMBÓL s. n. 1. bilă roșie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Fr. carambole.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARAMBÓL s. (rar) carambolaj. (~ la jocul de biliard.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caramból s. n., pl. carambóluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
caramból n., pl. urĭ și oale (fr. carambole, d. sp. carambola). Izbitura celorlalte doŭă bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenurĭ ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARAMBÓL ~uri n. 1) (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine. 2) fig. fam. Situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală. /<fr. carambole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink