Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CARATÉ s. n. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupții roșii, brune sau galbene. (< fr. caraté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARÁT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carátă s. f.] – Din fr. carat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÁTĂ s. f. v. carat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÂTĂ s. f. v. caretă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CĂRÁT s. n. 1. Acțiunea de a (se) căra; transport de materiale (în cantitate mare). 2. Timpul când se cară fânul sau recolta. – V. căra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÁT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conținută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CĂRÁT n. 1) v. A CĂRA și A SE CĂRA. 2) rar Timpul când se cară recolta. /v. a (se) căra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARÁT s.n. 1. Unitate de măsură a proporției de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele prețioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrât – a douăzeci și patra parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARẤTĂ s.f. v. caretă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARÁT s. n. 1. indice al proporției de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARÁT, carate, s. n. 1. Unitate de măsură întrebuințată pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egală cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de greutate pentru pietre prețioase, egală cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARÂTĂ s. f. v. caretă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRÁT s. n. Acțiunea de a căra. 1. Transportul unor materiale. 2. Timpul când se cară fânul sau recolta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CĂRÁT s. cărare, ducere, dus, purtare, transport, transportare. (~ul cuiva în spate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carát (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. caráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cărát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carát n., pl. e (fr. carat, it. carato, d. ar. gĭrat, care vine d. vgr. kerátion, roșcovă, dim. d. kéras, corn. Cu sîmburiĭ de roșcovă, se cîntăreaŭ diamantele). Partea de aur pur care cîntărește a 24-a parte din greutatea totală a unuĭ aliaj: aur de 20 de carate. O mică greutate (21 de centigrame) de cîntărit diamantele: diamant de 5 carate. V. roșcovă și batcă 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
carîtă, V. caretă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cărát n., pl. urĭ (d. car 3). Acțiunea de a căra mereŭ: căratu lemnelor. V. cărătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)