CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. Carboavă. – Din rus. karbovaneț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. (Înv.) Carboavă. – Rus karbovanec.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carboánță s. f., g.-d. art. carboánței; pl. carboánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink