Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacție chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer și a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBONATÁRE s. f. 1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon din aer și hidroxidul de calciu din varul stins și din care rezultă carbonatul de calciu. – După fr. carbonatation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARBONATÁ pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr. carbonater].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARBONATÁ vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr. carbonater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink