CARDAMÓM s. m., s. n. 1. S. m. Plantă tropicală ale cărei semințe au gust piperat (Elettaria cardamomum). 2. S. n. Ulei cu miros plăcut extras din cardamom (1). – Din fr. cardamome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARDAMÓM s.m. (Bot.) Plantă din sud-estul Asiei, ale cărei grăunțe au un gust piperat. [< fr. cardamome, cf. gr. kardamomon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARDAMÓM s. m. plantă din sud-estul Asiei, ale cărei grăunțe au un gust piperat. (< fr. cardomame, gr. kardamomon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARDAMOM s.m. și n. Arbust (Eletarria cardamomum) înrudit cu ghimberul, care crește în sudul Indiei, în Sri Lanka și Malaezia și ale cărui fructe în formă de capsule aromate conțin 12-20 de semințe; p.restr. semințele de cardamom, de culoare brună sau neagră, prelevate din capsulele culese înainte de coacere și uscate; utilizate ca atare, zdrobite sau măcinate, reprezintă una din cele mai căutate și mai scumpe mirodenii din lume.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink