CARENÁJ, carenaje, s. n. 1. Faptul de a carena. 2. Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un fluid. – Din fr. carénage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARENÁJ s.n. 1. Carenare. ♦ Înclinarea pe un bord a unei nave în stare de plutire în vederea reparării carenei; abataj (4). 2. Îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică. [Cf. fr. carénage, it. carenaggio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARENÁJ s. n. 1. carenare; abataj (4). 2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice. (< fr. carénage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carenáj s. n., pl. carenáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARENÁJ ~e n. Înveliș exterior din tablă, placaj sau mase plastice destinat să reducă rezistența pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) în care se mișcă. /<fr. carénage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink