Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CARENÁRE, carenări, s. f. (Rar) Carenaj. – V. carena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARENÁRE s.f. Acțiunea de a carena și rezultatul ei; carenaj. [< carena].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
carenáre s. f., g.-d. art. carenării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CARENÁ ~éz tranz. 1) (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăța sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. /<fr. caréner, it. carenare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăți carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăți carena unei nave. 2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carená vb., ind. prez. 1 sg. carenéz, 3 sg. și pl. careneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink