CARÉNT, -Ă, carenți, -te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
carént adj. m., pl. carénți; f. sg. caréntă, pl. carénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARÉNT ~tă (~ți, ~te) rar Care ține de carență; propriu carenței. /Din carență
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink