Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: carența (verb tranzitiv) , carență (substantiv feminin)   
CARÉNȚĂ, carențe, s. f. Lipsă, deficiență; neglijență. – Din fr. carence, lat. carentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÉNȚĂ s.f. Lipsă; neglijență; deficiență. ◊ Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARÉNȚĂ s. f. lipsă, insuficiență; deficiență. (< fr. carence, lat. carentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARÉNȚĂ, carențe, s. f. (Rar) Lipsă, deficiență. – Fr. carence (lat. lit. carentia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARÉNȚĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carénță s. f., g.-d. art. carénței; pl. carénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carénță f., pl. e (mlat. carentia, d. carens, care e lipsit de ceva). Puținătate, sărăcie: carența unuĭ ajutor dat cuĭva. V. indigență, deficiență.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARÉNȚĂ ~e f. Neajuns al unui lucru; lipsă; deficiență; cusur; imperfecțiune. /<fr. carence, lat. carentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARENȚÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriției organismului. (< fr. carencer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carențá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carențeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)