CARÉTE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Car1 + suf. -ete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÉTE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Din car2 + suf. -ete.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARÉTE s. v. cârcăiac, câșiță, scolopendră, strepede.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
caréte (viermișor) s. m., pl. caréți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARÉTE ~ți m. Viermi mici care apar pe unele alimente. /car + suf. ~ete
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Rus kareta.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
carétă s. f., pl. caréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink