CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIÉRĂ1 s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARIÉRĂ2 s.f. 1. Profesiune, ocupație. 2. Poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière, cf. it. carriera – drum de care].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARIÉRĂ1 s. f. loc de unde se scoate piatră, marmură etc. (< fr. carrière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARIÉRĂ2 s. f. 1. profesiune, ocupație. ◊ poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună. ◊ (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.) 2. mare manej de echitație în teren descoperit. (< fr. carrière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cariéră (exploatare minieră, profesie) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. cariérei; pl. cariére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. it. carriera, care vine d. carro, car. V. cărare). Loc de alergat p. caĭ și vehicule. Fig. Cursu vĭețiĭ: a-țĭ împlini cariera. Profesiune: a lua, a alege (maĭ elegant de cît a´mbrățișa) cariera armelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cariéră f., pl. e (fr. carrière, d. lat. quadraria, d. quadrare, a cĭopli pătrat). Locu de unde se scoate peatră [!] ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CARIÉRĂ1 ~e f. Exploatare minieră la suprafața solului de unde se extrage material de construcție (piatră, marmură, roci etc.). [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARIÉRĂ2 ~e f. 1) Activitate de muncă bazată pe anumite cunoștințe teoretice și pe deprinderi practice; profesiune. ~ militară. 2) Avansare rapidă pe treptele scării sociale. ◊ A face ~ a-și asigura o situație bună în societate. [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink