CARIÓCA1 s. f. 1. Dans popular din America Latină (Brazilia), cu ritm moderat; melodie după care se execută acest dans. 2. Instrument popular de percuție folosit la acompanierea ritmică a dansului carioca (1). [Pr.: -ri-o-] – Din sp., port. carioca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIÓCA2 s. f. Instrument de scris cu tuș colorat îmbibat într-o fâșie de pâslă. [Pr.: -ri-o-] – Denumire comercială.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIÓCA s.f. 1. Dans popular din America Latină, devenit dans modern, asemănător rumbei; melodia acestui dans. 2. Instrument popular de percuție pentru baterea ritmului. 3. Creion pentru desen care folosește o anumită pastă colorată. [Pron. -ri-o-. / < sp., port. carioca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARIÓCA1 s. f. 1. dans popular brazilian, devenit dans modern de salon, asemănător rumbei; melodia corespunzătoare. 2. instrument muzical de percuție pentru baterea ritmului. (< sp., port. carioca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARIÓCA2 s. f. creion special pentru desen, cu o anumită pastă colorată. (n. com.)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
carióca (dans, instrument muzical) (-ri-o) s. f., g.-d. art. cariócei; pl. carióce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
carióca (dans, creion) s. f. (sil. -ri-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARIÓCA1 f. 1) Dans popular din America Latină, cu mișcări moderate. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Instrument muzical de percuție, folosit la acompanierea ritmică a dansului. [Sil. -ri-o-] /<port., sp. carioca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARIÓCA2 f. Instrument pentru scris în formă de creion, având în interior o fâșie de pâslă îmbibată cu tuș. [Sil. -ri-o-] /Denumire comercială.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cariócă (creion) (-ri-o) s. f., g.-d. art. cariócii; pl. carióci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink