CARIOCHINÉZĂ s. f. Mod de înmulțire a celulelor plantelor și animalelor, caracterizat prin transformări în structura nucleului; mitoză. [Pr.: -ri-o-] – Var.: cariocinéză s. f.] – Din fr. kariokinèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARIOCHINÉZĂ s. f. mitoză. (< fr. caryocinèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cariochinéză s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. cariochinézei; pl. cariochinéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARIOCHINÉZĂ ~e f. biol. rar Mod de înmulțire a celulelor, caracterizat prin apariția cromozomilor. [Sil. -ri-o-] /<germ. karyokinese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink