CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARNÁJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARNÁJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARNÁJ s. v. masacru, măcel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carnáj s. n., pl. carnáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CARNÁJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink